§59. Deducția sintezei orizontale și a sintezei verticale. La un prim nivel, timpul este cantitate, adică unitatea mărimii continue cu mărimea discretă și inseparabilitatea momentelor succesiunii: sinteza trecutului cu viitorul în fluența prezentului. Această fluență este mișcare vectorială în puntea trecutului cu viitorul, sinteza orizontală...
Citește
Cuprins: Introducere Sinele și individualitatea: repere teoretice Forma epistolară ca modalitatea de relevare a sinelui Devenire, timp interior și fidelitate față de sine în scrisorile lui Rilke Concluzia Termeni/ expresii cheie: Idem - desemnează în viziunea lui Paul Ricoeur – identitatea – sameness, caracterizându-se prin trăsături constante,...
Citește
Ideea de sărbătoare e o idee de organizare totală a existenței. Fiindcă sărbătoarea e o horă gravă de comuniuni cu toată realitatea, cu toate aspectele ei necesare, posibile, imaginabile sau numai bănuite. E o comuniune cu transcendentul; e o comuniune cu natura cosmică; e o...
Citește
Scopul capitalismului este profitul obținut din producția valorii-marfă (muncă precipitată). Capitalul utilizează munca în vederea profitului, iar munca se utilizează pe sine în vederea salariului. Întrebare: faptul că proletariatul primește doar un salariu, iar patronatul își rezervă profitul este injust? Prin conceptul de plusvaloare, Marx încearcă...
Citește
Încă din vremea Republicii a existat un complex și anevoios joc social((Yves Roman, „Împărați și senatori. Istoria politică a Imperiului Roman, sec. I-IV”, traducere din limba franceză de Mihai Popescu, Editura Saeculum I.O., București, 2007, p. 114.)) în care romanii se angrenau ad libitum. În acest...
Citește
1. Spaţiul şi timpul ca elemente ireductibile ale subiectivităţii Unul din elementele care constituie fundamentul pe care se înalţă Critica raţiunii pure este distincţia ireductibilă dintre sensibilitate şi intelect, care întemeiază două noi ştiinţe transcendentale: Estetica transcendentală ca ştiinţă a regulilor sensibilităţii şi Logica transcendentală ca...
Citește
Am mai rămas un cerc foarte restrâns de iubitori pasionați ai poeziei autentice. Aș vrea s'o revăd înscăunată în domnia ce i se cuvine; aș vrea s'o văd redobândindu-și sceptrul de foc și – cenușereasă uitată pe-o vatră străină – aș vrea să știu că...
Citește
Totul începe cu o implicaţie, implicaţia Legii. Crimă, deci pedeapsă. Dar relaţia exterioară este nemijlocit răsturnată de cea interioară. Implicaţia Legii ascunde implicaţia Graţiei: Căinţă, deci iertare. Cartea despre pedeapsă vorbeşte mai degrabă despre iertare. Nu despre monstruozitatea cinismului, ci despre umanitatea inimii; nu despre...
Citește
Umberto Eco abordează în cartea sa, Limitele interpretării, forma trihotomică a teoriei intenționaliste de la care pornește problematica sensului textual: intentio operis, intentio auctoris și intentio lectoris. Din această teorie tripartită, ne interesează în continuare conceptul de intentio auctoris care ar însemna intenția pe care...
Citește
Fenomenologia spiritului a lui Hegel reprezintă fără îndoială momentul în care problema învierii ajunge în centrul metafizicii. Căci spiritul poate fi fenomenologic numai în măsura în care învierea străbate natura și mai ales timpul. Timpul primar este ceea ce Kant numește das reine Nachainander, adică „purul fapt...
Citește