1. Spaţiul şi timpul ca elemente ireductibile ale subiectivităţii Unul din elementele care constituie fundamentul pe care se înalţă Critica raţiunii pure este distincţia ireductibilă dintre sensibilitate şi intelect, care întemeiază două noi ştiinţe transcendentale: Estetica transcendentală ca ştiinţă a regulilor sensibilităţii şi Logica transcendentală ca...
Citește
Articol-manifest pentru Tinerii Clasici Despre-un prim aspect al dramei îndoielilor cugetătorului voitor de bine față de iraționalitatea vieții contemporane, pornită totuși spre un chip nou de credință și creație, și despre rostul acestui cugetător față de forțele ce simbolizează revărsarea naturii peste hieraticele monumente ale culturii. Ca...
Citește
Totul începe cu o implicaţie, implicaţia Legii. Crimă, deci pedeapsă. Dar relaţia exterioară este nemijlocit răsturnată de cea interioară. Implicaţia Legii ascunde implicaţia Graţiei: Căinţă, deci iertare. Cartea despre pedeapsă vorbeşte mai degrabă despre iertare. Nu despre monstruozitatea cinismului, ci despre umanitatea inimii; nu despre...
Citește
Fenomenologia spiritului a lui Hegel reprezintă fără îndoială momentul în care problema învierii ajunge în centrul metafizicii. Căci spiritul poate fi fenomenologic numai în măsura în care învierea străbate natura și mai ales timpul. Timpul primar este ceea ce Kant numește das reine Nachainander, adică „purul fapt...
Citește