Cezar Petrescu: Cartea Robiilor (I)
V’ați întrebat vreodată dece doina noastră a fost întotdeauna tristă? În asfințiturile cu zarea împâclită, când s'a oprit şi fiorul vântului în iarba inspicată, în marea tăcere religioasă a înnoptării, deodată porneşte de undeva trista cântare. Nu vezi omul. Îi auzi numai glasul. Modulațiile nu sunt de...
Citește