Dragoș Grusea este lector universitar la Universitatea Națională de Arte și la Facultatea de Filosofie a Universității din București. A absolvit studiile de licenţă la Facultatea de Filosofie a Universității din București și studiile de masterat la Facultatea de Filosofie a Universității Eberhard-Karls din Tübingen, încheiate cu o disertaţie referitoare la diferenţa dintre schematismul imaginației și cel al rațiunii în Critica rațiunii pure a lui Kant. În 2020 obţine titlul de doctor în filosofie al Facultăţii de Filosofie a Universității din București, cu o teză intitulată „Metafizică generală și metafizică particulară la Kant”, sub coordonarea academicianului Mircea Flonta. Ultima carte publicată este „Clipă și Timp” (Editura Ideea Europeană, 2020), o analiză a metamorfozei conceptului de timp la Kant, Goethe și Nietzsche.
1. Spaţiul şi timpul ca elemente ireductibile ale subiectivităţii Unul din elementele care constituie fundamentul pe care se înalţă Critica raţiunii pure este distincţia ireductibilă dintre sensibilitate şi intelect,…
Fenomenologia spiritului a lui Hegel reprezintă fără îndoială momentul în care problema învierii ajunge în centrul metafizicii. Căci spiritul poate fi fenomenologic numai în măsura în care învierea străbate natura și…