Lecțiile Istoriei. Studii despre 5000 de ani de istorie, cultură și civilizație umană

 

Recenzie de carte: „Lecțiile Istoriei. Studii despre 5000 de ani de istorie, cultură și civilizație umană”, de Will și Ariel Durant, traducere de Corina Dobrotă, editura Litera, București, 2020.

 

 

În compendiul de studii adunate de către soții Durant sunt vizibile curiozitatea, dar și obiectivitatea științifică a acestora. Soții Durant și-au dedicat patru decenii din existența familiei lor pentru realizarea monumentalei colecții The Story of Civilization (Povestea Civilizației), care însumează zece volume. Compendiul de față expune doar o sinteză în treisprezece capitole a acestui monument al culturii universale. Titlurile capitolelor sunt provocatoare, ele invită cititorul avid de cunoaștere la un Wanderung prin lumea civilizațiilor istorice. 

 

Volumul debutează cu interogațiile subiective ale istoricului, aflat la finele lecturilor sale cuprinzătoare. Întrebări pivotale: Ce este istoria? Cui prodest? Cui îi mai folosește povestea simpatetică a istoriei? Oare, istoricul este menit să fie doar un simplu povestitor, un declamator al veacurilor ce s-au scurs ca ziua de ieri? Oare, mărirea și decăderea națiunilor mai pot impresiona pe cineva astăzi? Care să-i mai fie utilitatea în cetate? Ne întrebăm într-o cheie pragmatică, specifică veacului care promite orbește „viteza, eficiența și materialismul divin“. În tumultul secolului pe care îl traversăm se aude, adeseori, un Zauberwort, un cuvânt magic: experiență. Soții Durant nu se împotmolesc în platitudini, ci își explică imediat țelul proiectului lor cultural: „scopul nostru este prin urmare nu originalitatea, ci incluziunea; oferim o trecere în revistă a experienței umane, nu o revelație personală.” Cu alte cuvinte, proiectul lor de o viață își propune să sudeze veacurile experienței din trecut cu actuala civilizație, ei construiesc poduri istorice peste arcul timpului.

  

Will & Ariel Durant nu absolutizează niciuna dintre epoci. La rândul lor, aceștia sunt convinși de incertitudinile provocate de diverși factori istoriografici: fabulele, opiniile împărțite ale istoricilor consacrați, inexactitatea surselor, dovezile obscurizate, evenimentele istorice deformate de propriile noastre viziuni subiective (Ce paradox! Cum nu poate fi loc de obiectivitate științifică în totalitate!), hazardul, norocul, falsificarea  etc. Fascinația pe care acest cuplu de istorici o suscită neîncetat provine din lecția de aur a istoriei: modestia, modestia de a privi lumea prin propriile ei lentile, iar nu prin optici suprapuse. Următorul citat este ales cu grijă și exprimă pe îndelete tot firul roșu al cărții: 

 

„Cu siguranță că istoriografia nu poate fi o știință. Poate fi doar o industrie, o artă și o filosofie – o industrie prin scoaterea la lumină a faptelor, o artă prin stabilirea unei ordini semnificative în haosul materialelor, o filosofie prin căutarea perspectivei și a iluminării.“

 

Pentru ochiul critic poate suna a relativism, și chiar în această tonalitate se exprimă cercetătorii. Soții Durant intensifică perspectiva acestora: „perspectiva totală e o iluzie optică. […] relativitatea e regula.” Fiecare cititor le poate da fie dreptate, fie nu. Cert este un lucru: Cuplul soților Durant este unul nemilos cu mitologiile, mistificările de tot soiul și absolutizarea certitudinilor. Acest aspect face parte, mai mult sau mai puțin, din fișa postului oricărui savant occidental dornic să-și respecte crezul de istoric și cercetător asumat. Imparțialitatea în istorie este bună, cu toate că, în funcție de specificul național, fiecare caută să-și eclipseze proprii adversari și să inunde spațiul și timpul cu certitudinile sale de netăgăduit. În lumea științifică, exact ca în istorie, se lucrează cu ipoteze, teze, probabilități, prezumții, presupuneri etc. iar acestea sunt suficiente pentru plăsmuirea unui dosar istoric „bazat pe dovezi.”  

 

Ce mai aflăm de la Duranți? Că istoria se smerește în fața geologiei sau, ca să parafrazăm un dicton german (Kleidung macht die Leute), Geografia face istoria (Die Erdkunde macht die Geschichte). Condițiile de mediu, relieful, clima, solul, deschiderile la mare sau la ocean influențează puternic mersul istoric al evenimentelor, inclusiv mentalitățile utilitariste sunt profund influențate de zona sau regiunea unde popoarele își dispută dreptul de întâietate, fac comerț și schimburi, își clădesc casele și exploatează terenurile ș.a.m.d. Astăzi, pentru prima oară în istorie, omul, prin unealta pe care o numește tehnologie, crede că stăpânește geografia, că și-a supus întreaga creație: „Omul, nu Pământul, construiește civilizația.” 

 

Biologia este un alt factor extrem de puternic, care la rându-i, poate schimba oricând cursul istoriei. Omenirea se află sub zodia proceselor și a obstacolelor evoluției, a luptei pentru existență și a supraviețuirii celui mai puternic (bineînțeles, o teză evoluționistă). Emulația, cooperarea, selecția naturală sunt doar câteva cuvinte cheie din largul lexic specific unei lumi aflate într-o dinamică continuă. 

 

„De vreme ce natura (aici în sensul realității globale cu toate procesele sale) nu a citit prea atent Declarația americană de Independență și nici Declarația franceză a Drepturilor Omului, cu toții ne naștem liberi și inegali: supuși eredității noastre fizice și psihologice, obiceiurilor și tradițiilor grupului din care provenim; cu diverse înzestrări în ceea ce privește sănătatea, forța fizică, capacitatea mentală și caracterul. În natură, diferențele sunt materialul necesar pentru selecție și evoluție.“

 

În cadrul aceluiași capitol, unde tratează problema biologiei și relația acesteia cu istoria, Will & Ariel Durant strecoară și pasaje care vorbesc despre controlul nașterilor și prezervarea resurselor: tezele malthusianiste ale epurării periodice în vederea raționalizării resurselor în genere.  În următorul capitol sunt tratate raporturile istoriei cu rasa, cum iau ființă civilizațiile și care sunt efectele amestecului rasial. Istoricii Durant susțin că rasa este un factor mai degrabă preliminar decât creator. „Civilizația face poporul: condițiile geografice, economice și politice creează o cultură, iar cultura creează tipul uman.”

 

În capitolul V este abordată relația dintre istorie și caracter. Pe urmele marilor civilizații, Duranții proiectează panoplia antropologicului: tendințele, instinctele, ereditatea, obiceiurile, tradițiile, grupurile sociale etc. Într-o cheie destul de simplă, cei doi istorici expun lanțul cauzalității și al efectelor prin formula: „Fiecare instinct generează obiceiuri și este însoțit de sentimente. Totalitatea lor alcătuiește natura umană.” Cercetătorii adoptă poziția egalitaristă a naturii umane, cu toate instinctele și afectele sale. Bogații și săracii nu au instincte diferite, iar odată puși în fața obstacolelor și provocărilor de tot soiul se vor comporta în cunoștință de cauză, adică vor căuta cu îndârjire să depășească momentele de tensiune ale existenței și să-și croiască drumul mai departe prin viață, miza fiind tot subzistența.

 

Durant remarcă importanța crucială a grupului social sau a tribului de apartenență, care la rândul său oferă o serie de transmiteri ereditare, care prelucrează mentalul și apucăturile individului. Tezaurul ereditar a fost transmis prin inovații economice, politice, intelectuale, morale, iar indivizii destinatari le-au metabolizat prin imitație, obiceiuri și educație. Accentul pică inclusiv pe experiment, fără de care nu se poate vorbi despre o evoluție reală a lumii.

 

Ordinea și modul de funcționare al societății sunt dependente în totalitate de individul cu inițiativă, eroul curajos și temperamentele supuse, care acceptă inițiativa. Cât despre conflictul dintre generații, soții Durant subliniază un aspect cu totul deosebit și anume că orice inovație trebuie să treacă testul obiecțiilor și al opoziției, înainte de a fi integrată în rasa umană și că joncțiunea dintre reziliența vechiului și asediul noului ar trebui să fie o forță de tensiune creatoare.   

 

În capitolul VI pătrundem în binomul morală – istorie. Morala sau codul etic este de o necesitate abisală pentru buna funcționare a unei societăți. Odată cu epoca industrializării, codurile etice au început să sufere puternice schimbări, pe care autorii acestui compendiu ni le pun grăitor înaintea ochilor. Dincolo de peisajul mai puțin fericit al schimbărilor care au fragilizat societatea moral, au existat o mulțime de familii reziliente și devotate codului moral asumat. Există societăți care au împărtășit elemente comune în materie de etică (familie, economie, politică, societate), dar discrepanțele nu pot fi eclipsate. Antropologia oferă și produsele moralei. Au trăit grupuri sociale certate cu Decalogul, dar nu au făcut rabat din existență nici grupurile care n-au ocolit Legea și asperitățile ei.

 

Un capitol palpitant al acestui compendiu este cel de-al șaptelea, unde un alt binom este tratat într-o notă pătrunzătoare de către cuplul Durant. Religia, ca factor de ordine socială, dar și ca element vital de organizare a societății primește o atenție sporită. Religia are caracter ontologic, ființial. Indiferent de ce parte a globului ne-am afla, știm sigur că există elemente cultice, ritualuri, venerare, prosternare, jertfe, sacrificii, limbaje religioase, manifestări variate ale mentalului religios colectiv sau individual.

 

Elementul anxietății, frica, în calitate de factor generator de mysterium tremendum, nu scapă de lupa specialiștilor. Teza conform căreia frica a generat fascinația, dar și preocuparea omului pentru cele sfinte este invocată încă din primele rânduri ale capitolului. Nu este eludată opera de civilizare creștină, precum nici opera de caritate a Bisericii de-a lungul veacurilor. Duranzii evocă și prezența promiscuității și a dezordinii morale in genere, cu toate intervențiile eșuate ale Bisericii de a o eradica la nivel de societate. Discursul creștin nu a putut schimba inimile tuturor credincioșilor, este cert.

 

Evenimentele din Evul Mediu în care Biserica se considera un factor atât politic, cât și religios și-au spus cuvântul în secolele ce i-au succedat. Biserica s-a erijat inclusiv în tribunal moral, spațiu în care inclusiv capetele încoronate dădeau socoteală, precum episodul de la Canossa, când regele Henric al IV-lea a fost nevoit să sărute papucul Papei Grigore al VII – lea. Printre alte teme tratate în acest capitol nu lipsesc acuzele aduse instituției ecleziastice, Inchiziția, abolirea sclaviei, Reforma, religiile seculare în frunte cu științismul susținut de celebra afirmație făcută de Francis Bacon, cultul rațiunii autonome, Iluminismul și Revoluția Franceză.

 

Soții Durant remarcă prin filtrele istoriei că religia are capacitatea uluitoare a reînvia de fiecare dată, aici invocând episodul reformei religioase intentate și materializate de regele egiptean Akhenaton. Conlucrarea dintre religie și morală este un fapt incontestabil, dat fiind faptul că o etică naturală nu poate ține lumea sub control. Cumva, autorii înclină, în ciuda unui aparent dispreț pe care îl manifestă față de fenomenul religios în general, spre ipoteza unei necesare alianțe dintre religie și etică. Comunismul, în calitatea sa de religie seculară care își propune să eradice sărăcia a eșuat, iar o posibilă resuscitare a credințelor supranaturale nu ar fi o idee rea.

 

Economia și istoria sunt nedespărțite în peisajul epocilor trecute. Sunt invocate tezele lui Marx cu privire la ambițiile economice succesive vizibile în diversele contexte istorice. Lăcomia Imperiului Roman, Cruciadele, descoperirea Americii, familia de Medici și imixtiunile sale economice în Florența etc. Will & Ariel Durant ne poartă prin varii epoci pentru a pătrunde dinamica finanțelor, inflația, productivitatea, concentrarea resurselor și multe alte aspecte ce țin de sociologia și istoria fiecărei națiuni, respectiv fiecărui popor.

 

Socialismul și istoria, guvernul și istoria, războiul și istoria, mărire și decădere. Acestea sunt titlurile ultimelor capitole din compendiul soților Durant. Parcurgând aceste ultime tematici primești accesul nestingherit la mentalitățile colective ale veacurilor precedente, dar și la jocurile de culise pe care cercurile ermetice de intelectuali, de decizie și de putere le-au aplicat și pariat pe capul popoarelor. Panoplia căderii Romei, cauzele prăbușirii celui mai întins și puternic imperiu de pe fața pământului primește în cadrul acestei cărți un loc aparte. Autorii mizează pe amendamentul că lecțiile istoriei pot fi extrase și metabolizate din pățaniile, întâmplările și luările de decizie provenite din timpuri ancestrale. 

 

În ultimul capitol, unde este tratată tema progresului real, soții Durant sunt cât se poate de obiectivi în privința unei potențiale creșteri prin instrumentarul științei și tehnicii. Adevărul este că am progresat mult, tehnic vorbind, dar am abdicat de la ceea ce, prin condiția noastră de muritori, ne înnobila cel mai tare: statura morală, statura fizică și idealul depășirii propriei naturi in genere. 

 

 

Sursă foto: Storiesepolte

 

 

Despre autor