Cum trebuie să studiem teologia?
Studiul teologiei nu este un studiu abstract, în sine, despărțit de viața liturgică a Bisericii sau de trăirea în Hristos. Nu facem „teologie pentru teologie”, ci facem teologie pentru a ne integra mai profund în viața Bisericii. Teologia este, de fapt, o funcție a Bisericii. Ea privește Biserica în strădania ei de a se identifica, tot mai mult și în toate mădularele ei, cu Hristos Domnul. Teologia este, dacă vreți, expresia vieții în Hristos, a vieții Bisericii, a Sfintei Tradiții, care este tocmai această viață în desfășurarea ei istorică.
Atunci ne întrebăm: ce să exprime un „teolog” care nu trăiește în Hristos, care nu se roagă, care nu participă constant la viața liturgică a Bisericii? „Teologia” lui va fi o gimnastică intelectuală care, oricât de seducătoare ar părea, nu ajută cu nimic la edificarea adevărată a Bisericii, adică a credincioșilor. Doar și demonii cred și se cutremură și ar putea face cea mai frumoasă „teologie”. În Biserică, mai ales, tot ce nu zidește duhovnicește, tot ce nu apropie de Dumnezeu, tot ce nu încurajează la rugăciune și la iubire nu servește la nimic, ba chiar strică.
Există mereu pericolul ca teologia să devină o „meserie”. Facem teologie cum facem matematică, fizică… Ceea ce înseamnă, în realitate, moartea teologiei, ca și moartea duhovnicească, atât a celui ce predă, cât și a celui ce învață. De aceea, trebuie să fim cu mare luare-aminte ca teologia noastră să fie vie, mereu nouă, nerepetitivă, și să dovedim că, atât cel ce predă, cât și cel ce învață au cu adevărat Duhul lui Dumnezeu în ei, că lucrează sub inspirația Duhului. Or, lucrul acesta este imposibil dacă nu avem o viață duhovnicească autentică, dacă nu suntem oameni de rugăciune (căci „teolog este cel ce se roagă”), dacă nu îndrăgim slujbele Bisericii și nu ne străduim să ne despătimim prin asceză, pentru a ne sfinți viața.
Îmi amintesc că la Institutul „Sfântul Serghie” din Paris, unde viața liturgică ocupă un loc central, ni se spunea adeseori că Părintele Serghie Bulgakov ținea cursul de dogmatică numai după ce slujea împreună cu studenții săi Sfânta Liturghie și se împărtășeau cu toții. El repeta mereu studenților: „Cursul meu nu este decât expresia Liturghiei; vorbim aici despre ceea ce am trăit în Biserică, dacă nu ne rugăm, nu avem ce exprima”.
(Fragment din cartea „Rugul aprins al inimii noastre. Convorbiri cu tinerii”, de ÎPS Serafim, Mitropolitul Germaniei, Europei Centrale și de Nord, editura Doxologia, Iași, 2018, pp. 162-123)
Sursa foto: Arthive; Mihail Vasilievici Nesterov, Sfânta Rusie (Святая Русь)
Despre autor
