Creștinismul și cultura clasică

Recenzie de carte: Jaroslav Pelikan, Creștinismul și cultura clasică. Metamorfoza teologiei naturale la întâlnirea creștinismului cu elenismul, traducere de Sergiu-Adrian Adam, Editura Doxologia, Iași, 2018

 

În lucrarea “Creștinismul și cultura clasică”, Jaroslav Pelikan ne făurește un drum către teologia apofatică a Sfinților Părinți Capadocieni. Cei patru Capadocieni (Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie de Nazianz, Sfântul Grigorie de Nyssa și Sfânta Macrina) au adus pe masa de lucru a dezbaterilor doctrinare din vremea lor cele mai sublime și bine conturate argumente în favoarea dogmelor fundamentale ale Creștinismului. 

 

Jaroslav Pelikan schițează parcursul împrumuturilor efectuate de Sfinții Capadocieni din achizițiile lumii eleniste, aceste împrumuturi fiind realizate în mod expres prin prisma filtrelor Duhului Sfânt. În cele 20 de capitole, autorul reliefează contribuția substanțială pe care au adus-o Sfinții Capadocieni Bisericii lui Hristos prin selecția riguroasă a ideilor profane.

 

În condițiile în care protagoniștii studiului lui Jaroslav Pelikan s-au născut în medii cosmopolite, aceștia nu au putut face abstracție de focarele paideice care sălășluiau în zona bazinului mediteranean. Academia din Atena, spațiu de unde Sfinții au absorbit filosofia platonică și alte idei din spectrul gândirii filosofice (fapt deosebit de vizibil în operele cosmogonice și antropologice ale Sfinților Vasile cel Mare – Omilii la Hexaemeron – și Grigorie de Nyssa – Despre crearea omului), și școlile din Capadocia au fost pilonii culturii profane pentru aceste trâmbițe ale Duhului. După încheierea studiilor, aceștia au îmbrăcat haina apologeticii creștine și au asumat rolul de apărători ai Bisericii lui Hristos. 

 

Jaroslav Pelikan evidențiază simbioza dintre știința profană și doctrina creștină prin exemple foarte evidente. Pe această cale, sunt aduse pledoarii în favoarea și importanța studiilor și operelor autorilor clasici. Sfântul Vasile cel Mare invocă arhetipul albinei, iar fratele său mai mic, Sfântul Grigorie de Nyssa, îl cataloghează pe Moise drept savantul prin excelență. Cunoașterea limbii grecești a reprezentat un mare avantaj pentru Sfinții Capadocieni, după analiza lui Jaroslav Pelikan. Noul Testament a fost scris în limba greacă, iar lingua franca a vremii lor era acest instrument de care ei s-au folosit cu multă iscusință. Autorul studiului “Creștinismul și cultura clasică” dezvoltă importanța instrumentului limbii grecești în capitolul Lexiconul transcendenței. Sfinții Părinți Capadocieni, conform analizei autorului, sunt primii realizatori ai unui set de termeni prin intermediul căruia oamenii se pot raporta la Dumnezeu. Acest lexicon are la rădăcină valoroasa teologie apofatică, care predomină în toate temele abordate de aceștia. 

 

Recomand cu multă căldură acest studiu laborios pe care Jaroslav Pelikan l-a lăsat lumii creștine. Studiul acesta nu este destinat doar cunoscătorilor, ci și neinițiaților, ceea ce îi conferă un mare plus. Atât accesibilitatea la textele originale, cât și comentariile realizate pe marginea lor denotă ingeniozitatea și măiestria acestui reputat istoric creștin. De asemenea, însușirea conceptelor din filosofia clasică și aprofundarea textelor patristice denotă înalta capacitate comprehensivă pe care a avut-o autorul.

 

Sursă foto: Univesity of Oxford

 

 

Despre autor