Ateismul: o amăgire. Revoluția creștină și adversarii ei.
Recenzie de carte: David Bentley Hart, Ateismul: o amăgire. Revoluția creștină și adversării săi, traducere de Eva Damian, Editura Doxologia, Iași, 2017
Am parcurs acest eseu istoric pe nerăsuflate. Țin minte că mă aflam într-un tren, cu destinația Cluj-Napoca. M-am ghemuit pe scaunul pe care îl ocupam, strângeam cu putere coperțile acestei minunății de cărți. David Bentley Hart este un eseist, filosof și teolog ortodox contemporan. Ce a ieșit de sub mânuțele acestui yankeu însetat de sens? O cărțulie de milioane.
Autorul răspunde, în cartea sa, celor mai mari acuzații istorice care i se aduc Creștinismului. Este, totodată, un răspuns la celebrul bestseller al lui Richard Dawkins: Dumnezeu: o amăgire. Autorul, ingenios, își schițează titlul lucrării în contrapartidă cu acest surogat ficțional, ieșit de sub penița unui aparent savant ateu de renume mondial. Scrierile lui Dawkins, în general, sunt nefondate. Când asediază Cetatea Creștină, utilizează aceleași proiectile sterile: Cruciadele, Inchiziția, demolarea Bibliotecii din Alexandria, moartea Hypatiei, fiica lui Theon geometrul (celebra ecranizare Agora, cu destinație ad hominem la adresa Creștinismului), dizolvarea culturii clasice, barbaria Bisericii Primare, spiritul refractar față de achizițiile lumii greco-romane etc. Tuturor acestor acuzații autorul le răspunde pe măsură.
David Bentley Hart este îmbrăcat cu veșmântul cercetătorului. Își ține publicul în suspans, când demitizează fiecare acuzație nefondată, pe care antagoniștii religiei creștine o aduc fără temei. Da, au existat evenimente istorice în timpul Bisericii cu care nu ne putem lăuda. Este just, dar dilema este câți dintre acuzatorii Creștinismului asumă cu maximă onestitate schimbarea radicală și de bun augur pe care a adus-o noua religie? De ce nu se vorbește despre abolirea sclaviei, despre încetarea vărsărilor de sânge din arenele Imperiului Roman, despre prezervarea unui mare tezaur de tratate din scrierile Anticilor (în mănăstirile Imperiului Bizantin și nu numai), despre o împărăteasă creștină, etichetată drept prima feministă înveșmântată în purpura imperială, din Istorie, care a salvat mii de femei din ghearele prostituției – numele acestei femei este Teodora, soția împăratului Justinian I (527-565 d. Hr.), despre dezvoltarea unui sistem etic, prin care viața este așezată mai presus de orice, despre salvarea copiilor de la avort (contrar practicii spartane de a arunca copiii cu malformații de pe Muntele Taiget), despre dezvoltarea unei Teologii care ne așază în imediata proximitate a lui Dumnezeu – conceptele de chip și asemănare cultivate prolific de Sfinții Părinți Capadocieni, despre desăvârșirea omului în practica ascetică, mult asumată de filosofii Antichității, dar fără rezultate, întrucât eforturile lor de ascensiune la absolut vizau slava deșartă (valoarea la Homer sau virtutea stoică) și nu erau asumate în duhul lui Hristos etc.? De ce? Simplu: dintr-o crasă lipsă de onestitate intelectuală și spirituală, deopotrivă. Însuși autorul demască aberațiile curentului New Age, catalogând zeii new age-iștilor drept nimic mai mult decât niște zei de etajeră.
Dar, cireașa de pe tort este reliefată în pasajele lucrării, unde deconspiră imaginea așa-zis ideală, pe care post-modernii și-au imaginat-o despre figura împăratului filosof, Iulian Apostatul. După ce dizolvă filosofia nihilistă a lui Nietzsche, se ocupă și de figura Apostatului. Autorul este sincer: Iulian nu a vrut să fie ipocrit, el nu credea în zeul creștin, ci în Mistere, în zeul Mithraic, într-un platonism degenerat ș.a.m.d.
Savoarea operei lui Bentley Hart este impregnată de duhul profund creștin în care scrie. Parfumul istoric este diseminat de stilul eseistic. Cartea aceasta este un sollen, un se cuvine să, pentru orice creștin onest, care a asumat identitatea de viitor comesean cu Hristos, la ospățul Împărăției. Trebuie să ne cunoaștem istoria. Trăim într-o epocă în care religia studiilor orchestrează dezbaterile academice și chiar stradale. Lucrarea lui David Bentley Hart este un ideal instrument apologetic. Adevărul, în esența lui, nu îmbătrânește niciodată!
Sursă foto: Wikipedia
Despre autor
